Oraşul citeşte – Lecturi Urbane

Lectura provoacă frustrări

Publicat la 04 Nov 2010 de vulupe

Aşa a fost punctul de răscruce al ediţiei Lecturi Urbane din data de 2 Noiembrie, anul curent. Doi tineri, trecând grăbiţi prin vagoanele de metrou, la un moment dat şi-au exprimat vocal nelămurirea - Băi da’ chiar toată lumea citeşte în metroul ăsta?

Şi în mod deja puţin suprinzător, răspunsul pe care singuri şi l-au dat într-un final a fost cât se poate de afirmativ. Pentru că, nu aşa, se întâmpla ediţia cu marca Viva Lecturi Urbane Reacţia lor a stârnit un val de râsete în tot vagonul şi pe lângă râsete, un sentiment de împlinire greu de strecurat în cuvinte.

După agitaţia aducerii cărţilor, a distribuirii lor către participanţi, după planurile şi detaliile stabilite în ultima secundă şi salutările fugare cu cei care, deja, ne-au devenit prieteni, să primeşti un aşa cadou e mare lucru.

A fost o ediţie în care am simţit, iarăşi, freamătul şi bucuria celor care oferă şi primesc. O ediţie în care s-au distribuit aproape 300 de cărţi în mod aproape fulgerător. Pur şi simplu zburau cărţile din sacoşele în care le-am adus iar noi nu incetam să ne mirăm şi să ne bucurăm. Încă de când ne-am suit în primul vagon, am zărit câteva persoane care deja citeau – au primit ca încurajare un semn de carte – pe care l-au plătit cu vârf şi îndesat cu un zâmbet.

A fost o ediţie în care cred că am depăşit recordul personal de cărţi oferite şi mai mult decât atât, de cărţi primite – nu am avut nici un refuz şi m-am bucurat tare mult de asta. Mai mult, toate cărţile oferite au fost răsfoite pe loc, cu poftă şi curiozitate.

Cum să nu te bucuri? Cum să nu uiţi de griji şi să te laşi purtat de entuziasm şi încredere? Ţin minte că am oferit cartea Ochi albaştri, părul negru unei domnişoare care, evident, era atât de bine descrisă de titlu – mi-e greu să va trasmit emoţia acelui surâs maaaare şi cald pe care mi oferit în schimb.

Am încă proaspete în memorie emoţiile cu care se oferă primele cărţi – cât încă nu ai intrat în ritm, cât încă îţi este teamă de cum vor reacţiona oamenii. Văd acesta reţinere la mulţi participanţi, la început – apoi … totul devine o poveste frumoasă. N-o uit pe Claudia cu câtă ardoare căuta aseară, agitată, un copil căruia să-i ofere cartea Lassie se întoarce acasă, cartea ei preferată din copilărie. Pe lângă cărţi, la Lecturi Urbane se oferă şi suflet, mult suflet.

Un tânăr, care ne-a însoţit o bună bucată de drum şi evident a primit o carte, la coborâre ne-a felicitat pentru ce facem şi ne-a spus că suntem extraordinari.

Îmi pare rău că nu am avut cum şi când să-i răspund. I-aş fi spus că da, deocamdată suntem extraordinari – peste câţiva ani însă, nu atât de mulţi pe cât s-ar spune, ceea ce facem noi va deveni normal, va deveni firesc.

Aşa cum ziceam acum aproape un an, valul a pornit deja – mi-e greu să cred că-l mai poate opri cineva sau ceva. Pentru că, da, lectura provoacă frustrări – celor ce nu se pot bucura de plăcerea ei

Multumiri pentru foto lui Stelian Pavalache si Catalin Georgescu